Elveția – Costa Rica 2-2 (1-0)
Deja eliminați înaintea ultimului meci din grupă, Los Ticos au bagajele făcute, dar țin la estetică. Tic-tac, tic-tac! Ttimpul din Rusia se scurge cu repeziciune pentru costaricani la ultimul meci de la CM. Din peluză, un banner imens „Let’s go Los Ticos, we have to win today!” transmite energie în iarbă. Vor începe tare costaricanii? Elveția a venit la Novgorod din Togliati, cartierul general, orașul unde s-a născut mașina care ne înviora retina pe vremea lui Ceaușescu, Lada. Și, ca în meciurile cu Brazilia și Serbia, pare bulversată din start. Erorile din defensivă împrăștie confuzie nu numai în tribune, ci și în poartă. Sommer nici nu clipește și se teleportează din bară-n bară. Rezistă asediului din primele șapte minute, când rafala de șuturi declanșată de Joel Campbell (‘5) și Gamboa (‘7) îl ridică pulsul goalkeeperului de la Moenchengladbach, dar Elveția e total dezorganizată. Încearcă timid să găsească breșe, dar tot Costa Rica deține controlul. Mingea curge ca pe ață în linia lor mediană, Colindres (’19) îl mai întinde pe Sommer. Atacurile se întețesc, defensiva lui Petkovic se clatină. Elvețienii au ieșit în istorie de trei ori din grupe la CM și vor să speculeze șansa. Dar construcția lor e anevoioasă. Dar Lichtsteiner dă semnalul revenirii. Lucid și cu știință a jocului, fundașul dreapta mizează pe incursiunile prin care-și uzează adversarii. Și îi scoate din ritm.
E timpul ca Shakiri să lumineze jocul Elveției. Și nu stă pe gânduri. Teleghidează o minge pentrul detenta lui Embolo, jucătorul de culoare ia prim-planul, în careu, iar Dzemaili șutează cu sete (’31) pentru deschiderea scorului, 1-0, și un avans fragil. Se joacă într-un ritm infernal. Prin gheata și mintea lui Bryan Ruiz trece fiecare acțiune a costaricanilor, Campbell caută să se elibereze din marcaj. Cu o apărare mai exactă, elvețienii nu mai lasă culoare și intră în avantaj la cabine, 1-0, 7 puncte și un gând spre optimi.
Costa Rica, cu inițiativa și în debutul părții a doua
Partea a doua debutează pe coordonatele propuse de Ruiz & Co și în start. Presiunea crește la poarta lui Sommer, Waston dă lovitura (’56) și retabilește egalitatea, cu o lovitură de cap plasată impecabil. Costa Rica merita golul, primul la acest turneu, iar elvețienii sunt obligați să-și ridice nivelul de exprimare. Petkovic mută cu Drmic în locul lui Gavranovic (’69), iar atacurile se întețesc la poarta lui Navas. Drmic zgâlțâie bara (’72), tabela rămâne neschimbată. E timp și pentru hituri. 20.000 de fani devin soliști autentici și „Cos-ta Ri-ca!” imprimă un alt ritm partidei. La un adăpost construit de Brazilia, 2-0 cu Serbia, Elveția joacă la trecerea timpului. E calificată și la o înfrângere în fața Costa Ricăi, dar îl pierde, pentru optimi, pe lăngă Lichtsteiner, și pe Schar. Își mai ridică nivelul mental pentru faza knock-out cu golul lui Drmic (’84), dar finalul mai propune acțiune. Acțiune și acțiuni. Campbell cade teatral într-un duel inexistent cu Zaharia, în careu, și îi oferă lui Bryan Ruiz (’90) șansa de a marca din penalty, 2-2. Un penalty ciudat, transformat de căpitan după ce mingea trimisă în transversală l-a lovit în creștetul capului pe Sommer și a ricoșat în poartă. Pe doi la finalul grupei, Elveția întâlnește pe 3 iulie, în optimi, naționala Suediei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER